Majoritatea listelor de „exemple de pagini de prețuri” sunt capturi de ecran cu câte o frază de laudă sub fiecare. Asta îți spune cum arată o pagină, nu de ce este construită așa sau cât îl costă pe cumpărător să obțină un răspuns. Această galerie ia 11 pagini de prețuri SaaS reale ale unor companii B2B cunoscute, descrie ce arată efectiv fiecare în octombrie 2026 și scoate în evidență decizia din spatele ei: pentru cine e construită pagina, ce îi cere vizitatorului să facă și singurul lucru pe care l-am testa dacă ar fi a noastră.
Am analizat fiecare pagină într-o sesiune nouă de browser din Europa, așa că unele prețuri apar în euro. Prețurile se schimbă des și variază în funcție de regiune, așa că descriem structura, nu cităm cifre. Fiecare exemplu are link către pagina live, ca să o poți verifica singur.
Ce am urmărit pe fiecare pagină de prețuri
O pagină de prețuri B2B are trei roluri, iar majoritatea eșuează la unul dintre ele:
- Ajută cumpărătorul să se autocalifice. În zece secunde, un vizitator ar trebui să știe ce plan e gândit pentru o companie ca a lui.
- Explică modelul de preț. Per licență, per gazdă, per rezultat, per tranzacție: unitatea contează mai mult decât cifra, pentru că pe ea o va modela departamentul financiar.
- Direcționează către următorul pas potrivit. Înscriere self-serve pentru echipele mici, o conversație cu vânzările pentru planurile care implică achiziții, evaluare de securitate și contracte.
Pentru fiecare exemplu notăm structura planurilor, formularea call-to-action-ului, elementele de dovadă și ce sprijină un comitet de achiziție (tabele de comparație, FAQ-uri, note despre securitate). Dacă vrei raționamentul din spatele schimbării acestor elemente pe segmente, ghidul nostru despre paginile de prețuri personalizate pentru B2B acoperă această parte.
1. Slack: insigna de plan recomandat și un comutator de facturare
Pagina de prețuri Slack începe cu un titlu adresat direct companiilor („Choose a paid plan built for businesses”) și un rând mai blând dedesubt, care păstrează planul gratuit în vizor. Patru niveluri stau unul lângă altul: Free, Pro, Business+ și Enterprise+. Pe planuri apare eticheta „Recommended for you”, iar Business+ are eticheta „Best value”. Fiecare plan plătit afișează atât prețul lunar, cât și cel anual per utilizator, iar când am verificat, pe nivelurile plătite era afișată o reducere introductivă limitată în timp.
Ce funcționează: listele de funcționalități sunt scrise ca rezultate, cu o scurtă explicație sub fiecare („Messages are saved and searchable for 90 days”). Un cumpărător care compară Free și Pro vede limita exactă care îl va deranja, istoricul mesajelor, fără să deschidă un tabel de comparație.
Ce am testa: pagina listează multe funcționalități AI la fiecare nivel, ceea ce face coloanele lungi și asemănătoare. Am testa restrângerea funcționalităților comune și afișarea above the fold doar a ceea ce diferă între niveluri.
2. Notion: planuri grupate în două povești
Pagina de prețuri Notion începe cu rândul „One tool to run your company”, apoi un comutator lunar/anual și un selector de monedă. Cele patru planuri sunt împărțite sub două titluri: Free și Plus sub „Essentials for staying organized”, iar Business și Enterprise sub un titlu despre spațiul de lucru cu AI. Business are eticheta „Recommended”. Fiecare rând de funcționalitate are o explicație pe înțelesul tuturor, de exemplu ce este un „block”.
Ce funcționează: cele două titluri fac în locul tău munca de autocalificare. O persoană sau o echipă mică citește primul grup, o companie care evaluează AI și securitate îl citește pe al doilea. SAML SSO, verificarea domeniului și teamspace-urile private sunt listate la Business, exact acolo unde se va uita un evaluator IT.
Ce am testa: selectorul de monedă stă aproape de partea de sus și are o valoare implicită în funcție de regiune. Pentru un cumpărător B2B dintr-o companie prezentă în mai multe țări, am testa afișarea monedei de facturare lângă preț, ca selectorul să nu concureze cu decizia asupra planului.
3. Linear: patru coloane și un tabel lung de comparație
Pagina de prețuri Linear este cea mai minimalistă din această listă. Titlul este un singur cuvânt, „Pricing”. Patru planuri (Free, Basic, Business, Enterprise) arată fiecare o listă scurtă cu ce se schimbă, începând cu „All Free features +” și așa mai departe. Dedesubt se află o frază de social proof („Trusted by more than 40,000 companies”) și apoi un tabel comparativ complet, grupat pe Core, AI and agent workflows, Integrations, Team management, Analytics, Asks și Security.
Ce funcționează: tiparul „tot ce e în planul anterior, plus” păstrează fiecare card scurt, iar Enterprise listează ce cere departamentul de achiziții: facturare pe bază de factură și PO, SAML și SCIM, account management. Business are atât un buton self-serve, cât și un link „Contact sales”, ceea ce se potrivește echipelor care ar putea cumpăra în ambele moduri.
Ce am testa: pagina nu are FAQ. Întrebările despre numărarea licențelor și schimbările de facturare în timpul ciclului sunt frecvente în această etapă, iar un FAQ scurt sub tabel ar economisi probabil câteva conversații cu suportul.
4. HubSpot: o singură pagină pentru mai multe huburi, cu vânzările pe planurile superioare
Pagina de prețuri HubSpot începe cu „Sales. Marketing. Service. All together.” și oferă patru niveluri: Free, Starter, Professional și Enterprise. Fiecare nivel are o descriere de un rând despre cui i se adresează („For growing teams”, „For mature teams”, „For sophisticated teams”). Nivelul gratuit este marcat „Best value”. Starter are un buton „Buy now”; Professional și Enterprise afișează atât „Buy now”, cât și „Talk to Sales”. Sub carduri, o secțiune de comparare a funcționalităților începe cu detalii despre planuri, cum ar fi limitele de utilizatori și costurile pentru locuri suplimentare, iar pagina se încheie cu secțiuni organizate după dimensiunea echipei.
Ce funcționează: CTA-ul dublu pe planurile scumpe. Unii cumpărători mid-market vor să cumpere fără apel, în timp ce alții au nevoie de o ofertă, de stabilirea ariei de onboarding și de un contract. Oferind ambele variante, niciunul nu pleacă.
Ce am testa: etichetele „For growing / mature / sophisticated teams” sunt vagi. Am testa înlocuirea lor cu criterii concrete, precum mărimea echipei sau sarcina pentru care este planul („Run automated nurture programs”), ca vizitatorii să se poată încadra mai repede.
5. Jira: un câmp pentru mărimea echipei înaintea planurilor
Pagina de prețuri Jira folosește titlul „Transparent pricing for every team.” Deasupra planurilor se află un câmp pentru mărimea echipei și un comutator lunar/anual, așa că prețurile se recalculează pentru numărul real de utilizatori al vizitatorului. Cele patru planuri sunt Free (până la 10 utilizatori), Standard, Premium (marcat „Recommended”) și Enterprise, care afișează un preț doar când e selectată facturarea anuală. O secțiune lungă de întrebări frecvente explică cum se calculează costul abonamentului, cum sunt facturați utilizatorii, opțiunile de plată și diferența dintre Premium și Enterprise.
Ce funcționează: câmpul pentru mărimea echipei transformă un preț de listă per utilizator în „cât ne va costa asta”. Aceasta este cifra de care are nevoie un cumpărător pentru o cerere de buget și elimină pasul cu foaia de calcul. Secțiunea de întrebări frecvente răspunde la întrebările pe care le va pune departamentul financiar.
Ce am testa: ascunderea prețurilor Enterprise în spatele comutatorului anual este ușor de ratat. Am testa un rând scurt pe cardul Enterprise care spune că facturarea anuală este obligatorie, în loc să ne bazăm pe starea comutatorului.
6. Figma: tipurile de licențe explicate în fiecare plan
Titlul paginii de prețuri Figma este „Pick your plan, choose your seats.” Fiecare plan plătit (Professional, Organization, Enterprise) listează trei tipuri de licențe, Full, Dev și Collab, fiecare cu propriul preț și propria alocare de credite AI. Fiecare plan are un bloc „Why choose” care începe cu „Choose this plan if you:”, urmat de trei criterii scurte. Pagina se încheie cu o secțiune de întrebări frecvente despre prețuri care explică ce este o licență, cum se facturează licențele adăugate în timpul anului și cum treci la un plan inferior.
Ce funcționează: bulinele „Choose this plan if you” sunt cel mai clar mecanism de autocalificare din această galerie. „Are a business that designs products across your organization” și „Need basic security” îi spun cumpărătorului exact unde se încadrează.
Ce am testa: trei tipuri de utilizatori înmulțite cu trei planuri înseamnă nouă prețuri de procesat. Un mic calculator pentru mixul de utilizatori („5 designeri, 10 dezvoltatori, 30 de evaluatori”) ar arăta un total și ar face modelul pe utilizatori concret.
7. Intercom: prețuri pe rezultat plus un estimator de costuri
Pagina de prețuri Intercom vinde două produse împreună: helpdesk-ul (cu preț per utilizator) și agentul AI, Fin (cu preț per rezultat rezolvat). Trei planuri, Essential, Advanced și Expert, afișează fiecare prețul per rezultat și prețul per utilizator, urmate de funcționalitățile principale. Un card separat acoperă folosirea Fin cu alt helpdesk, fără utilizatori necesari. Mai jos sunt add-on-uri, un estimator de costuri („Find the right plan for your team”), un calculator de ROI și un program pentru startupuri.
Ce funcționează: când unitatea de preț este neobișnuită (plata pe rezoluție AI), un estimator este aproape obligatoriu. Intercom pune două pe pagină, unul pentru cost și unul pentru economii, ca un lider de suport să poată construi business case-ul fără un apel de vânzări.
Ce am testa: estimatoarele sunt mult sub planuri. Pentru vizitatorii noi care nu au cumpărat niciodată AI bazat pe rezultate, am testa mutarea estimatorului de costuri direct sub cardurile de plan.
8. Zendesk: cel mai popular plan și întrebări frecvente despre cum funcționează prețurile
Pagina de prețuri Zendesk îi permite vizitatorului să aleagă între prețuri pentru customer service, employee service și contact center înainte de a afișa planurile. Urmează patru niveluri, fiecare cu o descriere de o propoziție a echipei căreia i se potrivește („For teams that have outgrown a shared inbox”). Suite Professional este marcat „Most popular.” Nivelul de top folosește „Talk to Sales”, celelalte „Buy now.” Add-on-uri recomandate, un calculator de economii și un FAQ care începe cu „How is Zendesk pricing structured?” completează pagina.
Ce funcționează: descrierile planurilor sunt scrise ca o scară a maturității. Fiecare nivel descrie momentul în care o echipă depășește nivelul anterior, exact cum se gândesc liderii de suport la upgrade. FAQ-ul explică pe înțeles componentele costului (abonamentul de bază, funcționalitățile bazate pe utilizare, add-on-urile, anual vs. lunar).
Ce am testa: calculatorul include o precizare că rezultatele sunt ilustrative, ceea ce e onest. Am testa combinarea lui cu un exemplu de calcul, pentru o echipă de o mărime precizată, ca vizitatorii să vadă un rezultat realist înainte să-și introducă propriile cifre.
9. Datadog: prețuri per host, cu un selector de produse
Pagina de prețuri Datadog începe cu un selector lung de produse (infrastructură, APM, loguri, securitate și multe altele), pentru că fiecare produs are propria unitate de preț. Vizualizarea pentru infrastructură arată planurile Free, Pro și Enterprise, cu prețuri per host pe lună, cu o notă despre tariful anual vs. on-demand sub fiecare, iar alături pachete DevSecOps. Reducerile de volum pentru implementări mari trimit la „Contact us.” Un tabel comparativ de mai jos listează limite precum retenția metricilor și alocările de containere.
Ce funcționează: pagina e onestă în privința unui model complex. În loc să forțeze totul în trei planuri, îi permite unui inginer să aleagă produsul pe care îl evaluează și să-i vadă unitatea exactă de preț. Asta respectă un cumpărător tehnic care va verifica socotelile.
Ce am testa: lista de produse e suficient de lungă încât un vizitator nou s-ar putea să nu știe de unde să înceapă. Am testa un scurt indiciu „majoritatea echipelor încep cu” în partea de sus a selectorului.
10. Stripe: pay-as-you-go lângă ofertă personalizată
Pagina de prețuri Stripe are doar două opțiuni: Standard, un tarif pay-as-you-go per tranzacție, cu mențiunea că nu există taxe de configurare sau lunare, și Custom, pentru volume mari sau modele de business neobișnuite, direcționată către „Contact sales”. Cardul Custom listează ce se poate negocia: prețuri interchange-plus, reduceri de volum, reduceri pentru mai multe produse și tarife specifice fiecărei țări.
Ce funcționează: enumerarea a ce poate include o ofertă personalizată transformă „Contactează vânzările” dintr-o cutie neagră într-o conversație concretă. Un responsabil financiar dintr-o companie cu volum mare știe exact ce să ceară.
Ce am testa: nimic de pe cardul Standard nu spune de la ce volum începe să aibă sens planul Custom. Un prag orientativ ar ajuta companiile mijlocii să decidă dacă să vorbească cu vânzările acum sau mai târziu.
11. Gong: fără prețuri, doar factorii și un formular scurt
Pagina de prețuri Gong nu arată nicio cifră. Titlul („Get the scoop on Gong pricing”) este urmat de cei trei factori care determină prețul: licențe cu preț per utilizator, o taxă de platformă în funcție de numărul de utilizatori și integrări incluse fără cost suplimentar. Un formular în pași începe cu o singură întrebare, dimensiunea echipei, cu patru intervale. Evaluările de la analiști și de pe site-urile de recenzii stau lângă formular.
Ce funcționează: dacă nu publici prețuri, explică modelul. Gong îi spune cumpărătorului din ce e compusă factura, ca să poată estima un interval înainte de apel. Primul pas al formularului este un singur clic pe un interval de mărime a echipei, ceea ce e mult mai ușor decât un formular de contact complet.
Ce am testa: un interval de pornire tipic pentru o echipă mică. Chiar și un interval larg le-ar permite cumpărătorilor mai mici să se califice sau să se autoexcludă înainte să investească timp.
Tipare comune în exemple
- Textele de auto-calificare bat listele de funcționalități. „Choose this plan if you” de la Figma, descrierile nivelurilor de maturitate de la Zendesk și cele două titluri de la Notion îl ajută pe vizitator să se încadreze înainte să citească funcționalitățile.
- Unitatea este explicată, nu doar pusă la preț. Datadog (per host), Intercom (per rezultat), Figma (per tip de loc) și Gong (per utilizator plus taxă de platformă) acordă spațiu real explicării modului în care se construiește factura.
- Nivelul de top duce la vânzări, cel din mijloc le oferă adesea pe amândouă. HubSpot și Linear afișează atât opțiuni self-service, cât și de vânzări pe același plan mediu spre superior.
- Elementele de securitate și achiziții stau pe cardul enterprise. SSO, SCIM, jurnalele de audit, facturarea pe bază de factură și SLA-urile sunt listate explicit, pentru că un evaluator din IT sau achiziții le va căuta.
- Calculatoarele apar când modelul de preț nu e familiar. Câmpul pentru mărimea echipei de la Jira, estimatoarele Intercom și calculatorul de economii Zendesk există toate pentru a răspunde la întrebarea „cât ne va costa asta”.
- Un singur plan evidențiat. Aproape fiecare pagină marchează un plan drept recomandat, cel mai popular sau cel mai avantajos.
Niciuna dintre aceste pagini nu arată conținut diferit pentru tipuri diferite de companii, cel puțin nu vizibil. Majoritatea arată în continuare aceeași versiune a paginii unui startup de cinci oameni și unei echipe IT enterprise. Aici începe personalizarea paginii de prețuri: schimbi planul recomandat, dovezile și CTA-ul pe segment, păstrând prețurile identice pentru toată lumea. Ghidul respectiv te poartă prin implementare pas cu pas.
Checklist pentru pagina de prețuri B2B SaaS
Folosește asta ca să-ți auditezi pagina de prețuri pe baza tiparelor de mai sus:
- Fiecare plan are o propoziție care spune cui i se adresează, în termeni pe care un cumpărător îi poate verifica (dimensiunea echipei, cazul de utilizare, cerința).
- Unitatea de preț este numită și explicată, cu un exemplu dacă este neobișnuită.
- Prețurile lunare și anuale sunt ambele vizibile sau comutatorul este evident.
- Este evidențiat exact un singur plan, iar motivul este clar.
- Planul Enterprise listează explicit elementele de securitate, conformitate și achiziții.
- Planul în care self-service-ul și vânzările se suprapun oferă ambele căi.
- Dacă prețurile sunt ascunse, pagina explică ce le influențează și ce se întâmplă după formular.
- Un FAQ acoperă numărarea licențelor, schimbările de facturare, downgrade-urile și anulările.
- Există un calculator sau un exemplu practic dacă unitatea nu este per utilizator.
- Pagina este testată pe propriul obiectiv (alegerea planului sau începerea completării formularului de vânzări), nu doar pe înscrieri.
Pentru formularul în sine, articolul nostru despre formularul de captare a leadurilor B2B arată ce câmpuri să ceri și când. Dacă vrei să compari cum sunt construite alte tipuri de pagini, vezi exemplele noastre de landing page-uri B2B, galeria complementară cu exemple de homepage-uri B2B și analiza exemplelor de pagini de cerere de demo. Ca să vezi prețurile Markettailor, vizitează pagina de prețuri.
Întrebări frecvente
Ce face o pagină de prețuri SaaS să fie bună?
O pagină de prețuri SaaS bună îi permite cumpărătorului să identifice planul potrivit în câteva secunde, să înțeleagă unitatea de preț și să facă următorul pas potrivit procesului său de achiziție. În practică, asta înseamnă o scurtă mențiune „pentru cine este” la fiecare plan, un singur plan evidențiat, un tabel comparativ, întrebări frecvente despre facturare și atât rute self-serve, cât și rute prin vânzări, acolo unde acestea se suprapun.
Ar trebui companiile B2B să afișeze prețurile pe pagina de prețuri?
Afișează prețurile de fiecare dată când o parte semnificativă a cumpărătorilor poate cumpăra fără negociere. Dacă fiecare deal este personalizat, explică ce determină prețul, cum face Gong cu licențele per utilizator și taxa de platformă, și fă ușor primul pas din formular. Varianta care pierde cumpărători este cea care ascunde și prețul, și modelul.
Câte planuri ar trebui să aibă o pagină de prețuri?
Majoritatea exemplelor de aici folosesc trei sau patru, de obicei un plan gratuit sau de bază, unul sau două planuri self-serve și un plan enterprise direcționat spre vânzări. Mai mult de patru înseamnă de obicei că planurile nu sunt suficient de diferențiate sau că pagina amestecă produse care au nevoie de propriile pagini, așa cum rezolvă Datadog cu selectorul său de produse.
Ce ar trebui să listeze planul enterprise?
Elementele pe care le verifică un evaluator de securitate, IT sau achiziții: SSO și SCIM, controale de administrare, jurnale de audit, rezidența datelor, SLA de uptime, nivelul de suport, facturare pe factură sau comandă de achiziție și termeni personalizați. Linear, Notion și Jira le listează direct pe cardul enterprise.
Cum testezi o pagină de prețuri cu trafic redus?
Testează schimbări mai mari, precum descrierile planurilor sau planul evidențiat, măsoară un eveniment frecvent, cum ar fi clicurile pe cardurile planurilor sau formularele de vânzări începute, nu tranzacțiile închise, și rulează testele suficient de mult încât să acopere o săptămână completă de achiziții. Calculatorul nostru de testare A/B arată cât timp are nevoie un test la traficul tău.